Medicina somnului a apărut odată cu civilizația însăși. Odată cu devenirea omului conștient de sine și de diferențele care există între celelalte animale și el însuși; omul a trăit, a dormit s-a reprodus și a murit.
Succesiunea stării de veghe cu cea de somn și la final cu somnul etern, a dat naștere unei gândiri atavice că somnul reprezintă o sursă de cunoaștere a divinității. Odinioară, medicina șamanică se folosea de ierburi cu proprietăți psihedelice și muzică pentru a atinge limitele funcționale ale creierului încercând, totodată, să obțină o conversație cu divinitatea din persoană și de dincolo de ea.
Lipsa de somn are drept consecințe lipsa de energie a doua zi (fatigabilitate) cât și de lipsa de vitalitate pe termen mediu și lung.
Oamenii tineri cu tulburări respiratorii asociate somnului au avut frecvent manifestări zgomotoase ale acestei tare. Energia vitală (homeostazia) a făcut ca principalele simptome ale oboselii: somnolență și hiperactivitate, să fi existat ca principiu de selecție naturală negativă și pozitivă în trecut.
Aceste tulburări ale succesiunii și continuității, de la sine, a ritmului circadian antrenează modificări adaptative homeostatice care sunt eficiente pe termen scurt în prevenirea unui pericol iminent, ca asfixierea în somn, de exemplu, dar sunt falimentare pentru individ pe termen lung, sacrificând ritmul circadian cu toate efectele sale benefice (menaj metabolic și menaj psihic în timpul somnului ca funcții superioare) pentru menținerea homeostaziei corpului pe termen scurt (de exemplu trezirea, tahi-ventilarea, pentru hipoxemie respectiv hipercapnie ca funcții primitive esentiale pentru “ viață”).
Calitatea vieții este afectata de apneea de somn prin tulburările privind durata și calitatea odihnei din timpul somnului, tulburările de ritm circadian, tulburări de mișcare care par să întrerupă somnul (cele mai frecvente sunt trezirile confuzionale, teroarea nocturnă și somnambulismul) prin somnolenta, oboseala si neatentie.
Aspecte psihologice Printre oamenii cu tulburări respiratorii în timpul somnului, au existat persoane relatand frecvente coșmaruri implicând elemente ca focul, senzație de fierbinte sau sufocare, unii copii sforăitori au suferit mai frecvent de depresie sau tulburări de mișcare în timpul somnului, persoanele varstnice intră în declin cognitiv prezentând o stare pre-dementială prin hipoxie. Departe de a avea pretenția să fi enumerat întregul spectru de afecțiuni psihologice SAS, un lucru este cert: medicația de somn si liniștire (benzodiazepinele) reprezintă un compromis pentru cei cu apnee de somn.
Aceste tulburări de respirație pot fi native, apărute spontan în cursul vieții sau ca urmare a stilului de viață.
Când vorbim despre legătura dintre tulburările respiratorii în timpul somnului și îmbătrânire, observăm că rezultatele diferă pe măsură ce înaintăm în vârstă. Acest lucru se datorează, în parte, diferențelor în factorii predispozanți între pacienții mai tineri și cei mai în vârstă. Pacienții tineri cu apnee de somn prezintă mai des anomalii cranio-faciale, hipertrofii de amigdala, franare in dezvoltarea psiho-somatica, tendinta la cresterea in greutate compensatorie, istoric familial și sunt în mod obișnuit de sex masculin. Pe de altă parte, pacienții mai în vârstă adoptă adesea un comportament de compensare în fața somnolenței, recurgând la consumul excesiv de dulciuri, sucuri, fructe, alcool și stimulente precum cafeaua.
Această compensare duce la dezvoltarea unor trăsături precum obezitatea, hipertensiunea arterială și instabilitatea emoțională la pacienții mai în vârstă. De asemenea, acești pacienți sunt predispuși la valori tensionale reactivă la stres, aritmii cardiace cauzate de mecanismul adrenergic și o compensare insuficientă (deoarece deseori confundă dulciurile cu fructele). Hormonii de stres declanșează eliminarea excesivă de potasiu și retenția de sodiu, glucoză și apă, iar la pacienții netratați consumul excesiv de fructe devine o modalitate necesară de reglare compensatorie.
O remarca de internist: Multe medicamente folosite în cardiologie pot duce la creșterea nivelului hormonilor de stres și la mărirea poftelor de dulciuri, pentru a compensa pierderea de potasiu, așa cum ar face un om primitiv. Acesta poate fi un comportament indus de medicamente și poate deveni o problemă în sine. Cu toate acestea, pacienții pot evita această problemă dacă consultă un medic internist specializat în medicina somnului.
Diagnosticul apneei de somn implică utilizarea unor echipamente specializate pentru a monitoriza și înregistra datele. Aceste echipamente pot include actimetria (măsurarea activității fizice), pulsoximetria (măsurarea nivelului de oxigen din sânge), poligrafia respiratorie (monitorizarea respirației), polisomnografia (monitorizarea activității cerebrale, respiratorii și a altor semnale) și video EEG (înregistrarea activității cerebrale cu ajutorul camerei video).
Aceste tehnici pot fi utilizate acasă sau într-un centru specializat pentru pacienții cu probleme severe, care au nevoie de administrare de oxigen în timpul testului.
Tratamentul
În zilele noastre, tratamentul pentru sindromul de apnee în somn (SAS) oferă cele mai bune rezultate în raport cu riscurile implicate. Acest tratament poate implica utilizarea unor dispozitive care ajută la menținerea căilor respiratorii deschise CPAP, intervenții chirurgicale pentru îndepărtarea excesului de țesut din zona gâtului sau utilizarea unor aparate care stimulează anumiți nervi. De asemenea, este important ca pacienții să încerce să slăbească, să evite consumul de alcool înainte de culcare și să nu mănânce cu cel puțin 6 ore înainte de a se culca, pentru a tolera mai bine tratamentul.
În loc de concluzii:
“ Omul nu dispare cand adoarme și nu reapare brusc cand se trezește. Există o continuitate somn-veghe-somn care nu trebuie neglijată. “
Tu cât de bine dormi?
